„Eroine”, montat de Andrei Măjeri la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani şi plimbat la Apollo 111 Teatrul în Bucureşti, este un paradox al celor care au reuşit să se salveze pe sine, sau să se salveze unele pe altele din abandon, din singurătate, şi din iubiri disfuncţionale, unilaterale sau trădătoare.

„Eroine”: femei-furtună, femei-ancoră și femei-barcă de salvare

Într-un discurs în plină emfază poetică, împuternicirea, revendicarea independenței și sororitatea nu sunt doar refrenuri feministe goale și idealizate, ci procese anevoioase ca vâslitul contra curentului într-o barcă gonflabilă plină ochi.

Pornind de la colecția epistolară a lui Ovidiu, spectacolul păstrează recitativul – ba chiar îl și ia peste picior pe-alocuri, atunci când este întrerupt de conversațional. Sparge și surprinde prin romgleză și umor casual ușor forțat, care aproape se etalează, se laudă cu cât de fresh și de ancorat în prezent este. Vizual, funcționează nesperat de bine încrucișarea dintre planul mitologic, noblețea în suferință a unor femei excepționale (nu doar care s-au căsătorit cu bărbați excepționali) & estetica de refugiate moderne, îmbrăcate încropit în athleisure.

Trecând peste câteva stângăcii scenice care apar firesc în momentul în care un spectacol trebuie să se înghesuie într-un spațiu diferit de cel în care a fost conceput, „Eroine” este un spațiu al răscrucii, între pământean, atemporalul divin și maritim, și funcționează în aceeași măsură și ca un Iubitele Anonime, și ca o petrecere a părăsitelor, și ca o intervenție de salvare. Felul în care nu se respectă – nu există – spațiul și timpul, în care abstractul se strecoară pe la încheieturile montării este fermecător, iar tema este tratată cu atenție, pătrundere și, pe-alocuri, tușe groase și înflăcărări neautentice.

Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/eroine-femei-furtuna-femei-ancora-si-femei-barca-de-salvare/